Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus

Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus are o istorie zbuciumata intinsa pe o perioada de aproape cinci secole. Primele dovezi ale inceputului sunt datate în anul 1654, când satul şi moşia din Sâmbăta de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpaţilor. Acesta, se spune că a construit o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbăta, probabil pentru călugării sihaştri de aici. În jurul anului 1696, vechea biserică, construită probabil din lemn a fost refăcută în piatră şi cărămidă de domnitorul Constantin Brâncoveanu. El a transformat şi reorganizat vechea mânăstire ortodoxă de la Sâmbăta de Sus, cu călugări sihaştri, într-o mănăstire mai mare cu viaţă de obşte, in care călugării traiau, munceau şi se rugau împreună.

Dintre zecile de manastiri si schituri existente la acea vreme in Tara Fagarasului, cea de la Sambata de Sus era singura zidita, celelalte fiind din lemn. La Praznicul Adormirii Maicii Domnului, 15 august 1714, cind domnitorul Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, a avut loc la Constantinopol martiriul său împreună cu cel al celor patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi al ginerelui său, sfetnicul Ianache.

Tara Fagarasului a trecut sub stapinirea habsburgica iar in vara anului 1761 lacasurile ortodoxe din zona au fost distruse la ordinul generalului Buccow. Mânăstirea Sâmbăta de Sus a fost cruţată de distrugere, foarte probabil la intervenţia familiei Brâncoveanu, proprietara moşiei şi satului Sâmbăta. Distrugerea ei a fost doar aminata pina în noiembrie 1785.

În decursul celor 140 de ani de părăsire în ruine de la data distrugerii, se cunosc mai multe încercări de restaurare a mânăstirii. Mitropolitul Dr. Nicolae Bălan a inceput lucrările de refacere a bisericii în vara anului 1926, când s-au dezgropat din ruine zidurile vechii biserici, s-au refăcut părţile ce lipseau si s-a ridicat acoperişul. Sfințirea bisericii a fost făcută în 1946, în timpul lui Mihai I, Regele Românilor, care a fost al doilea ctitor al mănăstirii.

Cinstea de a deveni cel de-al treilea ctitor al Mânăstirii Brâncoveanu a revenit Î.P.S. Sale Dr. Antonie Plămădeală, ales în anul 1982 Arhiepiscop al Sibiului, Mitropolit al Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului. Î.P.S. Sa a rezidit din temelie incinta mânăstirii, lucrare pe care a început-o în anul 1985. Iniţiativa este cu atât mai îndrăzneaţă cu cât se ştie că aprobare pentru ridicarea unei mănăstiri era imposibil de obţinut la acea vreme, când comuniştii se aflau la putere. Sub pretextul că se va construi o sală unde vor fi expuse obiecte de patrimoniu, Î.P.S. Dr. Antonie Plămădeală a reuşit să zidească o biserică nouă, pe lângă cea mică voievodală. Altarul era mascat cu un perete de cărămidă. După revoluţia din 1989, peretele a fost înlăturat şi a apărut altarul care a fost separat de naos printr-o frumoasă catapeteasmă din lemn de stejar sculptat împodobită cu icoane pictate pe sticlă. Sub îndrumarea directă a Î.P.S. Dr. Antonie Plămădeală s-au făcut reparaţii capitale şi s-a restaurat pictura de la vechea biserică brâncovenească.

În 2003, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la Sâmbăta a fost inaugurată o nouă construcţie: Centrul Ecumenic - Academia de la Sâmbăta de Sus. Clădirea a fost ridicată la iniţiativa Înalt Prea Sfinţitului Antonie şi este menită să găzduiască seminarii şi conferinţe teologice, cu caracter naţional şi internaţional. În noua construcţie pot fi cazate 160 de persoane şi tot atâtea au loc în sala ultramodernă de conferinţe.

Sursa info: http://www.manastireabrancoveanu.ro/